O perioadă lungă de timp nu mi s-a mai întâmplat nimic foarte grav. Într-adevăr am ajuns de mai multe ori la spital din cauza vărsăturilor cauzate de o mică deshidratare. Medicii au spus că este normal să se întâmple acest lucru dacă nu este corpul hidratat corespunzător, deci nimic îngrijorător.
La vârsta de 1 an și 8 luni lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Din cauza vărsăturilor abundente m-am deshidratat mai tare ca niciodată. Din copilul puternic și jucăuș devenisem asemănător unei legume. Este un subiect foarte dureros din punct de vedere spiritual și îmi este extrem de greu să vorbesc despre acea noapte în spital. Cert este că la ora 01:00 mi-am speriat mama foarte tare deoarece starea mea se agravase. Am fost pus la un aparat ce îmi măsura funcțiile vitale, astfel familia să fie sigură că eu sunt în regulă și să poată anunța orice schimbare a stării mele.
În urma tuturor celor întâmplate, domnul doctor Adrian Stanciu, cel care mi-a depistat fibroza chistică, a decis să îmi pună sondă nazogastrică pentru a-mi asigura nivelul de săruri de hidratare din corp deoarece refuzam să le mai iau pe cale orală. Sonda nazogastrică reprezintă un furtun flexibil din plastic introdus prin năsucul meu până în stomac. Chinuitor pentru mine să nu mă pot juca în voie din cauza acelui furtun ce mă incomoda și atenția sporită care mi se acorda pentru a nu face o mișcare greșită ca să risc să-l mișc de la locul lui și să mă rănesc.
Prin acea sondă mi se alimenta corpul cu sărurile de hidratare de care aveam atâta nevoie ca să evit tocmai ceea ce mi se întâmplase, deoarece refuzam să le mai iau.
Mama mea s-a chinuit timp de o săptămână să mă obișnuiască să iau sărurile pe cale orală pentru a nu risca să rămân cu sonda care mă deranja. Când am fost la următorul control au văzut că nu mai sunt deshidratat în mod acut, motiv pentru care au decis să îmi dea sonda jos. Momentul acela de eliberare a fost minunat. Am fost într-adevăr un copil fericit și mult mai liber.
Kevin's Fight with Cystic Fibrosis 